Tratarea cistitelor recidivante
Infectia tractului urinar inferior, denumita si cistita, este definita clinic de triada: urinare frecventa (urinari dese), usturime la urinat si urina tulbure, certitudinea diagnostica fiind obtinuta prin urocultura în care se pun in evidenta prezenta a mai mult de o suta de mii de germeni pe mililitru.
În patogenia oricarei infectii conteaza atît agentul infectant cît si raspunsul gazdei. Daca asupra tipului germenului nu se poate actiona pentru prevenirea infectiei asupra conditiei gazdei exista metode de actiune.
Studiile clinice au demonstrat ca principala cauza locala ce favorizeaza infectia urinara este timpul îndelungat de staza al urinei în vezica urinara care favorizeaza înmultirea bacteriana si degradarea mucusului protector al vezicii urinare.
Întotdeauna în tratarea cistitelor recidivante trebuie cautat în istoria si obiceiurile pacientului cauze locale favorizante ale recidivei (excludem din aceasta prezentare bolile generale imunodeprimante).
Cele mai frecvente cauze locale de favorizare a aparitiei cistitei sunt: constipatia cronica, probleme ano-hemoroidale, litiaza urinara, malformatii ale aparatului urinar. Toate acestea impieteaza în diverse grade evacuarea facila a urinei si favorizeaza staza urinei in vezica.
Obiceiul de a bea putine lichide cît si cel de a urina rar favorizeaza deasemnea staza vezicala.
Staza vezicala poate fi reprezentata si de reziduul vezical postmictional care apare în mod constant la pacientii cu probleme ale fazei de golire vezicala. Aparatul vezicosfincterian are doua functii: cea de umplere si cea de golire. În functie de acestea simptomele si patologia aparatului vezicosfincetrian se împart în: probleme ale fazei de umplere si probleme ale fazei de golire. Acestea sunt grupate în Simptome ale Aparatului Urinar Inferior (LUTS – Lower Urinary Tract Symptoms).
Reziduul postmictional reprezinta urmarea afectarii fazei de golire vezicala. Aceasta se desfasoara incomplet în vezica ramînînd o cantitate de urina care poate fi masurata ecografic. Volume mai mari de 50 ml ale reziduului vezical postmictional sunt considerate patologice la un pacient cu cistite recidivate.
Golirea incompleta a vezicii urinare poate fi urmarea unui obstacol în calea urinei (pe uretra), cele mai frecvente obstacole fiind hipertrofia prostatica si strictura uretrala, sau poate fi urmarea fortei de contractie diminuate a detrusorului cum se întîmpla la pacientii cu afectare neurologica centrala (AVC, hernie de disc intervertebral, Scleroza Multipla) sau periferica (diabet zaharat, chirurgie pelvina) dar si la vîrstnici si uneori la femei dupa nastere.
Tratamentul infectiei urinare în aceste cazuri trebuie sa includa pe lînga antibiotic si metode de facilitare a golirii vezicale cu reducerea reziduului postmictional. În functie de cauza golirii incomplete a vezicii tratarea reziuduului postmictional necesita sau tratament pentru reducerea obstructiei subvezicale sau metode de înlocuire a contractiei deficitare a detrusorului.
Ameliorarea obstructiei subvezicale se realizeaza eficient în cazul hipertrofiei prostatice cu medicamente alfa blocante (alfuzosin, doxazosin, tamsulosin). Acestea relaxeaza musculatura periuretrala facilitînd golirea mai rapida si mai usoara a vezicii. Pot fi folosite cu succes atît la femei cît si la barbati.
Acesti pacienti cu reziduu postmictional sunt pacienti ce trebuie urmariti frecvent prin analiza urinei, determinarea reziduului posmictional, calendar mictional (FOTO) si care au indicatie de a efectua si probe complexe urodinamice în cazul în care metodele neivazive nu dau date suficiente si tratamentul nu ofera rezultatele dorite.
