Ce tulburari urinare tratam
Cele mai frecvente si mai suparatoare simptome legate de aparatul urinar inferior (vezica urinara si sfinctere) sunt urinarea deasa, pierderea de urina (incontinenta), urinarea noaptea.
Simptomele de urinare frecventa (urinari dese) au o incidenta crescuta pe masura inaintarii in varsta, atat la barbati cat si la femei. Atunci cind urinarea frecventa se asociaza cu imperiozitatea mictionala (senzatia intensa de a urina, ce apare subit si este greu de stapinit) si, uneori, chiar cu incontinenta urinara, ne aflam in fata unui pacient cu sindrom al vezicii hiperactive.
Este mai greu de stabilit care este limita dintre normal si patologic pentru urinarea frecventa. Se considera normal un om care urineaza de circa 6 ori pe zi cite 200-300 ml per mictiune. Aceasta poate varia mult in functie de ingestia de lichide, de tipul lichidelor (cafeaua, alcoolul cresc diureza), de temperatura ambientului, de stress, de proximitatea unei toalete si de obiceiurile individuale.
Pierderea de urina, ocazionala si necontrolata este denumita medical incontinenta urinara si, pentru simplificare, poate fi impartita in doua mari categorii: incontinenta de efort si incontinenta cu imperiozitate.
Incontinenta este denumita de efort atunci cind apare strict in cadrul unor eforturi fizice. Aceasta poate fi usoara cind apare uneori in timpul unui efort sportiv (fitness). Este considerata medie cind apare la eforturi obisnuite: ridicat de pe scaun, ris, stranut, tuse, etc. Este considerata grava cind este permanenta. Aceasta este aprecierea medicala a pierderii de urina insa, importanta ramine aprecierea pe care o are pacienta (deoarece apare mai frecvent la femei) asupra gravitatii acestei probleme. Studiile clinice au demonstrat ca pierderea de urina la efort apare mai frecvent la sexul feminin deoarece aparatul sfincterian al vezicii urinare este mai slab, principalul element care mentine continenta la femei fiind musculatura perineala. Sarcina si nasterea pot altera frecvent inervatia si integritatea pelvi-perineala. Urmarea este un control mai dificil al continentei urinare si fecale.
Incontinenta cu imperiozitate mictionala este pierderea de urina care apare concomitent cu senzatia puternica si greu de stapinit de a urina. Se insoteste de mictiunea frecventa si cu cantitati reduse de urina si apare in procente egale la barbati si femei.
Urinarea noaptea este un simptom frecvent care poate afecta somnul pacientului si care deasemenea predispune la accidente, caderi, etc. O urinare pe noapte este considerata normala. Cauzele urinarii nocturne sunt mai ales circulatorii, cardiace si legate de medicamentele cu care se trateaza aceste afectiuni. Mai rar este de vine vezica si inca si mai rar prostata.
In tratarea acestor simptome medicul trebuie sa identifice impreuna cu pacienta/pacientul obiectivele tratamentului. Acestea ar trebui sa fie controlul imperiozitatii, disparitia episoadelor de incontinenta (cind exista) si rarirea frecventei mictiunilor. Lamurirea pacientului ca obiectivul este ameliorarea treptata va aduce complianta necesara si va evita esecul.
Un rol important in stabilirea obiectivelor tratamentului si in stringerea de date obiective despre suferinta pacientei/pacientului este completare unui calendar al urinarilor. Pentru completarea calendarului mictional pacienta/pacientul este instruita ca pe o perioada de 3 – 7 zile, sa consemneze la fiecare mictiune, volumul urinat, eventualele episoade de incontinenta sau de imperiozitate, in conditiile unui aport hidric normal. Acest calendar orienteaza anamneza ulterioara si evita perceperea eronata a simptomelor pacientei/pacientului. De asemenea, ofera date clare despre frecventa mictiunilor, diurna si nocturna, cat si despre capacitatea functionala medie a vezicii urinare.
